La organizarea învatamântului economic românesc a contribuit o „generatie de aur” care studiasera dreptul, filosofia sau economia în Occident Proiectul de anfiintare a Academiei Comerciale se leaga de numele unui manunchi de intelectuali ai perioadei interbelice. Motorul acestor ambitii firesti, laudabile a fost alimentat de ministrul Industriei si Comertului, Nicolae D. Xenopol, de Stanislas Chihoski, Ion Raducanu si alti reprezentanti ai unor institutii importante ale timpului.
Principalele evenimentele care s-au desfasurat în favoarea înfiintarii Academiei Comerciale s-au succedat astfel:
- La 22 octombrie 1912 s-a format o comisie care sa pregateasca proiectul de Lege pentru înfiintarea Academiei Comerciale, formata din: D. Hagi-Theodorachy, presedintele Camerei de Comert din Bucuresti; Chr. D. Staicovici, secretarul Camerei de Comert din Bucuresti; D. Comsa, fost director la Banca Nationala; Stanislas Cihosky, profesor la scoala de stiinte de Stat; A. Blank, directorul Bancii Marmorosch Blank; M. Bratila, directorul scolii Superioare de Comert din Bururesti, si G. I. Juvara, directorul Comertului din Ministerul Industriei si Comertu;ui, ca secretar al comisiei fiind desemnat Ion Raducanu.
- La 23 octombrie 1912, Ministerul Industriei si Comertului a cerut atasatilor comerciali din Hamburg, Anvers, Londra si Paris sa trimita material informativ si documentar privind Academiile si Facultatile comerciale din tarile respective. La începutul lunii noiembrie 1912, materialul sosit a fost cercetat de catre membrii comisiei formate în octombrie. O problema în dezbatere a fost legata de pregatirea pe care trebuiau sa o aiba candidatii la noua universitate. În final, s-a convenit asupra absolventilor cu bacalaureat ai liceelor teoretice si absolventilor scolilor Comerciale Superioare.
- La 4 Februarie 1913 Camera de Comert si Industrie din Galati a înaintat Ministerului de Industriei si Comertului un memoriu, cerându-se înfiintarea Academiei Comerciale în portul Galati si insistându-se ca „tendinta de a centraliza totul în Capitala este pagubitoare dezvoltarii normale a tarii, congestionându-se prea mult centrul si anemiindu-se regiuni importante”.
- La 20 Februarie 1913, Senatul României a dezbatut si adoptat Proiectul de Lege pentru înfiintarea Academiei de Înalte Studii Comerciale si Industriale – AISCI (termenul Industriale a fost introdus la propunerea senatorului, academician Sabba Stefanescu)
- La 20 martie 1913, Camera Deputatilor a aprobat Legea privind înfiintarea Academiei de Înalte Studii Comerciale si Industriale.
- La 3 aprilie 1913, Senatul României a aprobat definitiv, cu anumite modificari facute de Camera Deputatilor, Legea de înfiintare a Academiei de Înalte Studii Comerciale si Industriale. Institutia a fost subordonata Ministerului Industriei si Comertului.
- La 6 aprilie 1913, devenita ziua oficiala a ASE, M. S. Regele Carol I al României a promulgat Legea de înfiintare a Academiei de Înalte Studii Comerciale si Industriale, prin Decretul Lege nr. 2978.
- La 10 Aprilie 1913 Înaltul Decret Regal Nr. 2978 din 1913, prin care se sanctioneaza si promulga Legea de înfiintare a Academiei de Înalte Studii Comerciale si Industriale, s-a înaintat Ministerului de Justitie, în original, dispunându-se pastrarea lui în arhivele Statului.
- La 13 aprilie 1913, Decretului Lege de înfiintare a Academiei de Înalte Studii Comerciale si Industriale s-a publicat în Monitorul Oficial nr. 12.
- În aprilie 1919, a fost desemnat ca Rector al AISCI profesorul matematician Anton Davidoglu, pentru un mandate de cinci ani.
- La 27 Mai 1913, potrivit cu art. 6 din Legea Academiei de Înalte Studii Comerciale si Industriale, s-a înaintat spre semnare si aprobare Maiestatii sale Regelui un Decret pentru constituirea primului Consiliu de Administratie: doctor Const. I. Istrati, profesor universitar, fost ministru; Gh. Fernic, mare industrias, presedintele Cameriei de Comert si Industrie din Galati; Walter Dichin, directorul Bancii de Credit Român; Gh. serban, industrias, fost presedinte al Cameriei de Comert si Industrie din Iasi; C. Bratasanu, Ing. si industrias. Adunarea generala a Cameriei de Comert din Bucuresti, în sedinta dela 30 Mai 1913, a desemnat pe D. Hagi-Theodoraky si D. D. Bragadiru ca membri în Consiliul de Administratie al Academiei de Înalte Studii Comerciale si Industriale. La 6 Iunie 1913 s-a prezentat pentru semnatura si aprobare, Maiestatii Sale Regelui, Decretul pentru numirea Domnului Alexandru N. stefanescu, fost director al Bancii Nationale, director general la Banca Româneasca, ca delegat al Ministerului Industriei si Comertului în Consiliul de Administratie al Academiei Înalte Studii Comerciale si Industriale.
- La 19 Iunie 1913, Consiliul de Ministri a aprobat Regulamentul Regulament pentru arganizarea si administrarea AISCI.
- La 30 august 1913 s-a aprobat, prin Decretul Regal nr. 5948, primului Regulament pentru organizarea si administrarea AISCI.
- La 1 septembrie 1913 s-a publicat, în Monitorul Oficial nr. 128, primul Regulament pentru organizarea si administrarea AISCI.
- Din iunie pâna în noiembrie 1913 au fost angajati profesorii necesari desfasurarii cursurilor primului an de studiu.
- La 1 noiembrie 1913, au fost inaugurate cursurile la AISCI, cu cei 698 de studenti înscrisi. sedinta festiva de deschidere a avut loc Amfiteatrul Cladirii din Calea Victoriei, cuvântul de deschidere revenindu-i primului Rector, prof. dr. Anton Davidoglu.
Istoria consemneaza faptul ca izbânda înfiintarii AISCI poarta amprenta autoritatii politice a prim-ministrului Titu Maiorescu si a perseverentei lui Nicolae D. Xenopol.
Nicolae D. Xenopol
1858-1917
S-a nascut pe 11 septembrie 1858 la Iasi. A fost fratele mai mic al marelui istoric Alexandru D. Xenopol. A urmat scoala în orasul natal, terminând liceul în anul 1877. În acelasi an a plecat la studii la Berlin, Facultatea de Filosofie, cu sprijinul Societatii Junimea,care i-a facilitat obtinerea unei burse. Dupa un an a renuntat la bursa si s-a înscris la Facultatea de Drept de la Paris, pe care a urmat-o trei ani. În anul 1881 s-a întors în tara pentru a-si clarifica situatia militara. În acelasi an si-a finalizat studiile, devenind. doctor în drept la Universitatea din Liége. Nicolae D. Xenopol a fost scriitor, jurnalist, jurist, economist si om politic.
A fost membru al Partidului National Liberal (1882-1906), Partidului Conservator, condus de Grigore Cantacuzino (1906-1908), Partidului Conservator Democtrat, condus de Tache Ionescu (1908-1917). În perioada 1885-1888 a fost seful de cabinet, la Interne, al lui Ion C. Bratianu, care era si prim-ministru. Din anul 1895 a fost deputat sau senator în toate legislaturile, pâna la decesul sau. În perioada 14 octombrie 1912 – 31 decembrie 1913 a fost Ministrul Industriei si Comertului. În 1915 s-a alaturat Federatiei unioniste transpartinice, condusa de Nicolae Filipescu (Tache Ionescu fiind unul dintre vicepresedinti), care sustinea intrarea României în Primul Razboi Mondial alaturi de Antanta si formarea României Mari. În 13 septembrie 1917 a fost numit ambasador al României în Japonia (primele relatii ale României cu Japonia se încheiasera în 1917). Nicolae Xenopol ramâne, astfel, în istorie ca primul ambasador al României la Tokyo.
Ca economist a promovat politica protectionista, sustinând ca productia româneasca trebuie protejata prin politici vamale corespunzatoare. Pe lânga contributia la publicarea revistei Le Mouvement économique, a promovat o serie de legi cu privire la structura profesiilor, la functionarea uniunilor comerciale si la compensatiile salariatilor.
Întotdeauna membrii comunitatii universitatii economice din Piata Romana au recunoscut meritul incontestabil al lui Nicolae D. Xenopol ca ctitor al ei. Senatul Academiei de Studii Economice din Bucuresti, în sedinta lui din 6 aprilie 2011, a reafirmat înca o data acest lucru si a hotarât sustinerea realizarii bustului lui Nicolae D. Xenopol, care sa fie plasat în fata Palatului din Piata Romana.
Nicolae D. Xenopol a murit la Tokyo pe 18 decembrie 1917.